Răbdarea

Cu adevărat poți avea răbdare când nu mai ai așteptări.

Este foarte greu de dobândit această stare psihologică dacă nu ai aflat încă cine ești cu adevărat.

Când afli cine ești, afli că ai totul. Atunci când știi că la nivel fundamental ai totul, în veci, poți avea răbdare cu neputințele și lipsurile vremelnice ce apar în timpul scurt al unei întrupări pe acest pământ.

De ce? Pentru că nu te mai identifici total cu povestea vieții tale pământene, cu evenimentele prin care treci, cu lumea, cu trupul tău care crește, se maturizează, îmbătrânește și moare.

Nu te mai identifici cu moartea, căci ai aflat prin tine că ea nu există.

Când ai descoperit Împărăția cerului din lăuntrul tău, realitatea și veșnicia Ei, atunci rămâi în pace, în pacea Lui. Astfel birui lumea…

Până atunci însă, ne putem bucura că suntem… pe Cale.

Fiecare pas își are farmecul, frumusețea și importanța lui pe drumul evoluției noastre în Creația lui Dumnezeu,… având în vedere Destinația (chiar și atunci când mai cazi și te rănești, sau ești împins și te trezești într-o groapă cu noroi).

Atunci nu mai ratezi Prezentul tău cu gândul la un moment viitor mai bun.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Unul

Unul dintre cele mai mari daruri pe care i le poți face unui om este ca, indiferent de starea și statulul său la un moment dat,

de ce ți-a făcut sau nu ți-a făcut,

de ce a zis sau nu a zis despre tine,

atunci când îți vine în minte să te bucuri pentru el, să simți bucurie pentru el, mai ales pentru cei care nu te simpatizează.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Ce este?

-Domnule profesor, întreabă un student pe profesorul de filozofie, ce este Dumnezeu?

-Răspunsul meu oricum nu o să te lămurească, dar măcar îți poate deschide o altă perspectivă din care poți căuta pentru tine un răspuns mai profund.

Dumnezeu este Conștiența Universală, Cosmică, cea care cuprinde întreaga Creație, veșnic, continuu conștientă de Sine.

Dumnezeu este ceea ce cuvintele omului nu pot cuprinde, sunt incapabile să exprime.

-Și atunci cum Îl putem cunoaște?

-Este ca și cum tu nu ai fi văzut niciodată luna și mă întrebi despre ea, iar eu, într-o seară senină îți arăt cu degetul luna.

Tu privești în direcția arătată de mine și vezi luna, o descoperi cu simțurile tale.

Înțelegi că degetul meu nu este luna. Dacă ai rămâne atent numai la degetul care arată spre lună, nu ai vedea niciodată luna.

Tu înțelegi că degetul este doar un indicator care arată direcția în care să privești ca să descoperi luna.

O descoperi prin simțurile tale, cu ochii tăi.

La fel este și în privința cuvintelor, a gândurilor.

Ele sunt doar indicatoare spre Dumnezeu, nu îl poți înțelege pe Dumnezeu prin cuvinte, ci prin orientarea atenției spre simțirea Lui.

Așa cum ochii au văzut luna, la fel, în noi există un simț prin care Îl putem cunoaște direct pe Dumnezeu, la nivelul nostru de evoluție.

Atunci El devine pentru noi certitudine și întreaga noastră existență se transformă.

Toată viața noastră pe pământ are acest singur scop, să descoperim și să activăm acest simț în noi.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Zona

Când treci printr-o zonă cu aerul infestat, ca să nu te otrăvești, fie îți oprești respirația până depășești perimetrul infestat, fie folosești o mască de protecție sau, dacă poți, ocolești acea zonă.

Faci ce depinde de tine, la momentul respectiv.


Dar dacă te gândești prea mult la aerul infestat în loc să fii atent la ce ai de făcut și să faci, este posibil să mori din cauza panicii, a fricii, chiar dacă ai soluții pentru a scapa cu viață.


Este bine să fim conștienți de pericolele lumii în care trăim, dar să acordăm preponderent atenție soluțiilor pe care Dumnezeu ni le pune mereu la dispoziție.


Fiecare dintre noi este mai mult decât această lume și acest trup, dar putem afla aceasta numai prin noi înșine, prin voia noastră proprie.


Putem avea o memorie fabuloasă, o inteligență sclipitoare, putem câștiga o mulțime de bani în slujba celor lăsați vremelnic să stăpânească pământul, dar numai propria trăire îți poate descoperi taina ființei tale, cea care biruie lumea.

E drept că atunci când îți este bine, nu prea te interesează treaba asta, dar binele trece și la necaz doar cunoașterea profundă a ființei tale te poate ajuta să depășești încercările vieții.


Toți învățătorii autentici ai lumii ne- au arătat calea prin care îl putem descoperi pe Dumnezeu din noi și ne- au încurajat să o facem.

Orice promisiune de mântuire care îți vine plocon din afara ta, este doar o amăgire și funcționează la cei care trăiesc pe principiul ” minte- mă, dar minte- mă frumos.”


Este drept. Mântuirea este un dar neprețuit.

De aceea orice preț am plăti noi, este mic în raport cu darul primit…. dar absolut necesar pentru a-l primi.

Iar prețul, putem spune, este căutarea Împărăției cerurilor din lăuntrul nostru. 

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Pentru

Pentru unii oameni funcționează următoarea regulă:

Sfinții sunt buni pentru noi după ce mor.

Cât sunt vii printre noi, ne deranjează.

Uneori, adevărul este greu de suportat.

Alteori, este de nesuportat. Atunci îl ucidem pe purtătorul de adevăr.

Dacă nu putem fizic, măcar în gând, criticându- l, batjocorindu- l, condamnându- l.

Aparent mintea are dreptate, căci și sfinții, trăind pe acest pământ, au neputințele lor, uneori ascunse, alteori la vedere. Diferența între sfânt și omul normal este dată de felul cum acesta răspunde la neputință, de felul cum o rabdă.

Judecându-l pe sfânt, aducem adevărul la nivelul noroiului în care trăim, îl facem una cu mocirla în care ne complacem.

În acest mod iluzoriu, pentru moment, suntem liniștiți, mulțumiți.

Totuși, sfinții au învățat de la Dumnezeu să iubească totul, să ierte totul.

Deci îi avem mereu la dispoziția noastră spre ajutor, dacă vrem să acceptăm adevărul. 

Oricum, bine ar fi să nu mai judecăm pe nimeni, căci dacă luăm în considerare adevărul că suntem făcuți după chipul și asemănarea Tatălui, înseamnă că în fiecare din noi există un sfânt care așteaptă să se nască.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

O întrebare

După ce îl informează despre toate crimele care se petrec în lumea aceasta, aflate de la știri si alte surse, un tânăr îi cere sfat tatălui său, profesor de filozofie și religie, ce să facă, vrea să lupte concret împotriva răului, care parcă cuprinde toată planeta.

Tatăl rămâne liniștit, îl ascultă, îl privește cu drag, și după câteva clipe de gândire, îi răspunde:

– Dragul meu, sunt multe forme de a lupta.

Există pentru unii convingerea că dacă ești informat despre toate dezastrele, crimele, războaiele care au loc pe pământ, despre răutățile pe care le comit unii oameni asupra altor oameni, ești mai în siguranță, mai pregătit să faci față vieții.

În plus, multe știri sunt doar minciuni bine ticluite. Este o iluzie foarte bine întreținută, care prin frică, îl face pe om complet vulnerabil și neputincios.


A fi atent prea mult pe nenorocirile și crimele care sunt în lume înseamnă atâtea prilejuri să iți pierzi pacea, bucuria, încrederea în Viață, în Dumnezeu.

A aștepta pe acest pământ să fi fericit este o păcăleală. Aici învățăm să facem față provocărilor și să suportăm consecințele felului cum răspundem la provocări.

Să rămâi în pace, liniștit, bucuros, încrezător în Dumnezeu , în această lume este o mare împlinire.

Unde ne este atenția, acolo suntem și noi. Îngerii, cunosc foarte bine toate aceste nenorociri, dar nu am văzut vreunul care să piardă o clipă certitudinea Atotputetniciei și Iubirii lui Dumnezeu.

Ce se întâmplă este ceea ce noi ne-am creat.

Într- o Creatie a lui Dumnezeu perfectă, totul are un rost, perfect.

Când îl înțelegem, rămânem în pace.

Pacea Mea las vouă a spus Isus. Cea mai mare comoară, de care, majoritatea creștinilor habar n-au. Și eu sunt printre ei. Eu caut Pacea Lui, nu a lumii acesteia. Eu caut Logica Lui, nu a oamenilor.

Este bine să fim informați, dar să rămânem senini, bucuroși, în pace, încrezători în Dumnezeu, fără un gând de agresivitate față de cei care fac răul în această lume.

Încă una din marile păcăleli cu care suntem ispitiți este să credem că putem apăra binele fiind răi, făcând rău altora în numele binelui propriu sau general. De fapt doar oferim un argument, cât de cât logic, conștiinței noastre, ca să justificăm răul din noi.

Mai ales în aceste vremuri, de stare de încredere deplină în Dumnezeu avem nevoie cu toții, trăirea este nevoie să fie mai presus de cuvinte.

Să trăim precum îngerii. Ăsta da ideal.

Părintele Arsenie Boca spunea: ” Să fim înțeleși. Nu intrăm după moarte în Împărăția în care nu am început să trăim încă de pe pământ. „


Îți mulțumesc pentru tot ce mi- ai spus.


Ma ajută să fiu și mai atent la lumea unde mă voi duce după ce părăsesc acest pământ. Trebuie să fiu atent, căci tot ce fac se înregistrează.

Asta nu înseamnă că nu greșesc…. dar greșesc mai puțin 🙂


– Tată, dar nu prea mi- ai răspuns la întrebare, zice băiatul cam nemulțumit.


– Treaba mea nu este să îți răspund la întrebare ci să te ajut să îți descoperi propriul tău răspuns. Atunci vei înțelege că e doar treaba ta, dacă îl urmezi sau nu.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

O posibilă protecție

Cu cât te preocupi mai mult să știi cine ești și pentru ce ai venit la viață, cu atât ești mai protejat de a te pierde în haosul acestei lumi.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Omul

Omul bun iartă ușor și uită.
Omul rău nu poate ierta și nu uită.
Omul bun, ca să fie pe deplin bun, trebuie să se ierte și pe sine.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Uneori

Se întâmplă uneori ca într- o familie, unul dintre membrii să fie atras sincer spre trăirea vieții tot mai aproape de Dumnezeu.

Este posibil ca la un moment dat să întâlnească un învățător autentic a cărui învățătură să simtă că îl apropie mult mai ușor de Dumnezeu. Normal, va căuta, pe cât posibil, să fie în preajma lui tot mai mult.


Apare însă adeseori un fenomen interesant.


Când căutătorul nostru vrea să meargă la învățător pentru sfat, întărire, ajutor sau chiar numai pentru bucuria de a sta câteva minute alături de el, brusc, aproape toată familia lui are nevoie de el.

Fie soțul, soția, copiii, nepoții, părinții, socrii.. tocmai atunci apare o urgență unde prezența celui care vroia să plece este indispensabilă. Iar dacă nu se supune cererii familiei iese scandal.

Se pare că atunci când cineva dorește sincer să se apropie de Dumnezeu, cei fără această dorință fac tot posibilul să îl oprească.


Așa că dragii mei, dacă inima te cheamă la Dumnezeu, du-te discret dar hotărât acolo unde te cheamă El, fără să dai prea multe explicații și argumente logice celor între care trăiești, sperând că te vor înțelege și accepta.


Așteptând aprobarea lor, greu de crezut că o vei avea, deoarece pentru ei , adeseori, Dumnezeu este doar un rival care îți atrage atenția asupra Lui, în detrimentul lor.


Ori dacă atenția ta nu mai este captată de ei, nu se mai pot hrăni cu energia ta.

Este foarte posibil ca ei să nu accepte în ruptul capului așa ceva. Vor face orice, de la invocarea iubirii, reproșuri, scandal, se vor victimiza, se vor îmbolnăvi, numai să recapete din nou acces la energia ta, la viața ta, ca să le fie lor bine.

Atenție, și toate acestea în numele iubirii.

Iar acest lucru îl fac chiar și unii dintre cei care se cred sincer credincioși.


De aceea, în relația cu oricine, rude, prieteni, străini, pentru a avea zile cât mai senine, este bine să știm cât mai clar cine suntem, pentru ce trăim și care este idealul căruia slujim.

Astfel vom avea mereu discernământul treaz și vom cunoaște cu adevărat pe cei care fac parte din familia noastră spirituală.


Isus a confirmat aceasta, chiar într-un mod foarte categoric:

” Matei 12:46-50

Mama şi fraţii lui Isus

46  În timp ce vorbea El mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi încercau să vorbească cu El.
47  Atunci cineva I-a zis:

– Iată că mama şi fraţii Tăi stau afară şi încearcă să vorbească cu Tine.

48 Dar Isus i-a răspuns celui ce-I spusese lucrul acesta:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

49 Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! 


50 Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Se întâmplă

În viață ni se întâmplă adeseori să pierdem darurile pe care Dumnezeu ni le oferă neîncetat, din simplul motiv că noi ne dorim ceva mai bun decât ne oferă El.

Astfel ne aflăm în starea de care vorbea părintele Arsenie Boca, când suntem dominați de ” nebunia mândriei sau mândria nebuniei „.


În această situație, binecuvântata smerenie pe care o invocăm uneori, rămâne doar o vorbă măreață pe care o folosim ca să impresionăm pe alții, ori ca să ne autoamăgim.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Dacă vrei

Dacă vrei să demonstrezi unui nebun că e nebun, sfârșești prin a deveni asemenea lui.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Nu mă judeca

Un discipol vine la un părinte cu har, dar cam șugubăț și aparent inconsecvent în atitudini.

Contrariat, neînțelegând rostul ascuns al unor comportamente ale părintelui, discipolul l-a judecat, fapt ce i- a produs o stare de revoltă inițial, care apoi s- a transformat într- un sentiment chinuitor de vinovăție.

Nemaisuportând starea sufletească apăsătoare, tânărul s- a dus la părinte:


-Părinte, v- am judecat! Iertați-mă!


-Stai liniștit, răspunde părintele. Nu sunt supărat, deci nu am ce ierta.

Tu să te ierți pe tine, căci atunci când judeci, mai ales pe cineva pe care iubești, ieși din starea de bine pe care ți- o oferă iubirea pentru acea persoană, te separi singur de energia divină a iubirii.


Iubirea, pentru majoritatea oamenilor, este adeseori o emoție puternică, aproape incontrolabilă, o energie care fie îți dă aripi, fie ți le taie.

Această energie colosală a iubirii, dacă este lăsată la voia minții, adică la voia amplificatorului de energie gând- emoție asociată gândului, întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, va produce dezechilibre, uneori dramatice.


Dar există și o formă superioară a iubirii, care se manifestă dincolo de emoție și gând, ca stare de conștiență.

Se pare că la această stare se ajunge prin organul spiritual al inimii. Poate de aceea i- a atras atenția Isus lui Iuda: ” Iuda Iuda, nu mai judeca cu mintea. Judecă cu inima și ai să afli adevărul. „


Cand mă judeci cu mintea te privezi de bucuria de a mă iubi.


Nu poți în același timp să mă judeci și să mă și iubești.
Un adevăr simplu.


Deci, de fiecare dată când mă judeci, să fii conștient că renunți de bunăvoie la toate darurile pe care ți le oferă starea de iubire.


Ți-aduci aminte cât de ciudat i s- a părut lui Petru și chiar s- a supărat când Isus l- a întrebat de trei ori, aparent cu o îndoială fără logică… ” Mă iubești tu pe mine?”


Dragul meu, mintea, mai devreme sau mai târziu, întotdeauna va găsi motive să se revolte împotriva iubirii. Câtă vreme ești în minte fără să fi și în Împărăția cerului din lăuntrul tău, vei pierde mereu iubirea.


Iar în afara iubirii ești separat de Dumnezeu.


Separat de Dumnezeu, ești pradă ușoară lumii și cezarului acestei lumi. Iar lumea este mintea.


Dar nu uita! Oricât de separat ai fi tu de Dumnezeu, El niciodată nu este separat de tine și te iubește Necondiționat.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Tot mai bine

Vorbeam odată cu un om ce căuta mereu să înțeleagă tot mai bine sensul învățăturii creștine.

Îmi povestește ce i s- a întâmplat odată când medita asupra unui pasaj din ” Fericiri”:


Fericiți cei saraci cu duhul….

La un momente dat mi s – a răspuns: ‘Este vorba de cei săraci cu mintea, nu cu duhul, căci duhul este creația lui Dumnezeu, și este perfect ca alcătuire.

Este vorba despre cei fără pregătire intelectuală, cei simpli în gândire, care nu judecă pe nimeni, nici pe ei înșiși.

Ei au primit Pacea lui Isus.

Din punctul de vedere al unei societăți clădite pe orgoliul cunoașterii științifice, intelectuale, ei sunt considerați adesea niște handicapați.

Ignorând logica mentalului colectiv în care trăiesc, ei funcționează în această lume pe baza iubirii hristice, care nu judecă pe nimeni, nu condamnă pe nimeni.

Aceștia doar se bucură de măreția Vieții, a Creației lui Dumnezeu, pe care mintea intelectuală adeseori nu o percepe, pentru că mintea caută să explice, trăind într- o permanentă iluzie de justificări și argumente, fără sfârșit.

Mintea nu știe să trăiască.

Viața ( Dumnezeu) ni se dezvăluie când mintea tace.


Să nu credem ca prostu’ ceva, doar pentru că spune altcineva. Putem crede după ce am înteles ceea ce dorim să credem și am experimentat prin propria trăire acel adevăr, de mai multe ori.’

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Fascinanta Viață

Mulți cunoaștem destul de bine adevărul, la nivel intelectual.

Când îl expunem, ajutați de inteligență, impresionăm unele grupuri de oameni, mai puțin pregătiți.


Dar uneori, încă nu avem destulă smerenie ca să îl și trăim…

Astfel suntem la un pas de fariseism… dar și de Împărăția cerului din lăuntrul nostru. Depinde de ce alegem.

Fascinantă este Viața. 

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Tiparul mental

Tiparul mental, chiar pozitiv,  care blochează spontaneitatea și creativitatea este în dezavantajul creșterii spirituale a omului.

Din acest motiv dogmele, duse la extrem sărăcesc lumina sufletului.

Ele sunt precum un baston. Te folosești de el să mergi atunci când șchiopătezi. 

Dar este inutil când te-ai vindecat și în plus ai descoperit că poți zbura.

Unii…deși au învățat să zboare.. nu renunță la baston. Inutilă chinuială.

Noi dintru început suntem ființe ale cerului… avem în ”sânge ” zborul.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Cu mine

Un pensionar răspunde unui tânăr ce îi punea mereu întrebări interesante:

-Cu mine poți juca jocul aventurii cunoașterii,  al evoluției,  la nesfârșit,  căci și viața este veșnică. 

Dar atenție,  acest joc are o regulă unică, numai a lui.

Și anume că regulile jocului se schimbă în timpul jocului, pe măsură ce evoluezi.

Rezultatul…acest joc este mereu și nou și neprevăzut.

Dacă nu ești ” pe fază” când se schimbă regulile și tu încă vrei să funcționezi pe regulile vechi, nu mai poți rămâne în joc. Ești eliminat. 

Și o iei de la capăt.  Fascinant!

Deși totul este organizat, totul are mereu, clipă de clipă, doza lui de unicitate si neprevăzut. Fabulos !

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Cum

-Cum îmi păstrez starea de bine?, își întreabă un elev învățătorul.

Primește un răspuns scurt:


-În relație cu oricine să ai doar două opțiuni de care să te ții orice s- ar întâmpla.


-Care?


-Ori (noi) suntem (împreună) din ce în ce mai bine, ori eu sunt din ce în mai bine. Alte variante nu există în viața mea.


– Și cum pot realiza aceasta?


– Învățând mereu cum să rămâi tot mai mult în împărăția cerului din lăuntrul tău.

Este singurul loc unde tu ești permanent conectat cu Dumnezeu Atotputrnicul și Atotcreatorul. Din acel loc negativitatea lumii nu te mai atinge, oricum și prin oricine s-ar manifesta.

Este locul de unde Isus a biruit lumea.

Dumnezeu ne-a dat totul și este la îndemâna fiecăruia. Tot ce trebuie să facem pentru a fi fericiți este să învățăm cum să primim ceea ce Dumnezeu ne-a dat.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Nemărginita smerenie

Putem spune că smerenia este starea când nu te mai împotrivești la ceea ce este.

Poți spune nu, poți alege, dar nu te împotrivești dacă lumea, semenii, natura nu țin cont de părerea ta, de voia ta, nu te împotrivești dacă lucrurile se întâmplă altfel decât voia ta.

Smerenia este atunci când rămâi în pace chiar dacă nu se face voia ta.

Smerenia se dobândește toată viața, zi de zi, învățând să rămâi într- o stare de prezență tot mai continuă, iar atunci când o pierzi, învățând să revii la ea cât mai repede și ușor posibil.

Smerenia este atunci când suntem aliniați, conștient, cu Voia și Dragostea lui Dumnezeu din noi.


In starea de aliniere simțim bucurie, pace, acceptare, încredere că suntem parte din curgerea infinită a energiei vieții.


Când avem emoții și gânduri negative înseamnă ca ne-am deconectat de la sursa divină din noi.

Este bine de știut pentru a nu ne lăsa pradă unor stări care ne țin separați de infinita energie a vieții ce se află în fiecare dintre noi.


Putem reduce toate explicațiile religioase în care ne pierdem adesea, la un singur sfat dat de Isus nouă: ” Căutați împărăția cerurilor și dreptatea lui Dumnezeu din lăuntrul vostru și toate celelalte se vor adăuga vouă.”

Isus ne arată clar că noi suntem creatorii propriei vieți și că avem toată puterea de la Dumnezeu pentru a ne face existența minunată sau mai puțin plăcută. 

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Când sunt

Când sunt mântuit?


-Când starea de bine devine atât de constantă în viața mea, încât nu mai poate fi îndepărtată nici de situațiile neplăcute ale lumii în care trăiesc,

nici de comportamentul semenilor mei, indiferent dacă ei mă iubesc sau nu, ori sunt total indiferenți față de persoana mea.


-Atunci când starea mea de bine nu mai este îndepărtată nici măcar de boala sau neputința trupului meu, nici chiar de clipa morții.


-Atunci când înțelegem că starea de bine este starea noastră naturală, pe care o avem la dispoziție, mereu, încă de la creația noastră.


Ea este veșnică, în împărăția cerurilor din lăuntrul noastru.


Nimeni, niciodată, nu poate să ne dea mai mult decât ne-a dat Dumnezeu când ne-a creat.

Deci avem totul.

Rămâne ca fiecare, pe drumul evoluției sale, să descopere tot mai mult din această comoară și să se bucure de ea, trăind…. în veci.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Așa sunt

Așa sunt comorile spirituale pe acest pământ.

Oamenii le descoperă și se folosesc de ele abia după ce omul care le- a adus în lume…nu mai este în lume.

Doar câțiva le descoperă cu adevărat încă din timpul vieții celui care le aduce.

Pentru ei, aducătorul de comori mai poposește o vreme în lume. Cu adevărat, nimeni nu se poate opune iubirii.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu