Mântuitorul – audio

MÂNTUITORUL

El nu a vrut ca să arate
Cât e de Unic și măreț în toate.
Puterea Lui de Împărat,
Smerit, n-a arătat-o lui Pilat.

Și totuși orbii au văzut
La adierea sfântului său lut,
Iar morții, morți de patru zile,
Au înviat, la a Cuvântului rostire.

Iar Schimbarea Sa la Față,
Ce lumină, ce povață.
Toate le-a făcut ca noi,
Vremurilor sclavi și goi

Să-nțelegem pilda Fiului,
Ce a pus-o-n însăși viața Lui,
Că în El noi suntem toți,
Buni și răi, deștepți și proști.

În El noi descoperim
A fi devenirea noastră,
Lumina ce vom fi, să o primim
Chiar și-n această viață păcătoasă.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Lumină sfântă – audio

Lumină Sfântă

Când trupul ostenit de viață,
Renunță la lupta cea pe față,
Iar sufletul, sătul de amăgiri
Nu mai cedează-ușor la ispitiri,

Atunci e vremea Ta, Lumină Sfântă
Să te primesc deodată, toată.
E timpul meu, clipă măreață.
E schimbarea mea la față.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Liber arbitru – audio

Liber arbitru

Ne plângem că suntem bolnavi,
Dar;
Hrana ce o mâncăm,
Apa pe care o bem,
Aerul pe care-l respirăm,
Gândul ce gândim ca un refren,

Otrăvite toate sunt
De omul ce s-a pus
Dumnezeu pe pământ,
Râvnind la locul cel de sus.

Și astfel drogați,
Orbiți și-ntunecați,
Ne-ndreptăm în chip străin
Ne-nțelegând de ce suferim,
Spre un final deplorabil
De noi consimțit, crezând că-i implacabil.

Deși printre noi trăiesc
Oameni curați, luminoși și zvelți.
Ei ne spun și ne repetă tot mereu:
Luminos am fost creat de Tatăl meu
Și numai El este Dumnezeu.

Dar a fi fericit
Nu ne poate obliga nimic.
Căci liberul nostru arbitru
Ne-a fost dat de la început, ca titlu.

Numai noi putem voi
A alege ce vom fi.
Moștenire-mpărătească,
Lumină Dumnezeiască
Sau al răului slujbaș,
Hidos, urât, criminal și laș.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Lasă-te iubit – audio

Domnul și cu Maica Sa, grăiesc la un moment dat unui om (bărbat ori femeie) la care veneau semenii pentru sfat și vindecare.

Omul, în atenția lui ca să nu greșească, refuza orice fel de recunoștiință.

În plus, își dezvoltase o atitudine critică și justițiară.

În timp, sentimentul de iubire a fost înlocuit cu sentimentul datoriei.

Treptat, a dispărut și starea de bucurie.

La exterior, lucrurile păreau normale.

La interior însă, refuzul din frică a iubirii a cauzat o disfuncționalitate la nivelul sufletului atât de mare încât devenise incompatibilă cu viața.

De aceea a primit acest îndemn:

Omule!

Lasă-te iubit!
Căci prin tine, pe Noi ei Ne iubesc.

Lasă-te iubit!
Căci și tu ești parte din Iubirea – Infinit.

Lasă-te iubit!
Ca să răspândești în lume Pacea și a Mea Iubire.

Lasă-te, te rog omule, lasă-te iubit!
Să fii parte din Veșnicia Tainei de neînchipuit.

Înmărmurit, înțelegând dintr-o dată lipsa de care suferise atâția ani, omul răspunde recunoscător:

– Iertați-mă! Mulțumesc Doamne, izvor nesecat de Viață, Iubire, Bucurie.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Judecata Mea – audio

 

Judecata Mea

Lasă-mă pe Mine să judec
A spus El odată,
Că Judecata Mea este dreaptă.
Deci atunci când nedreptatea vine peste noi în valuri,
Cuvintele Lui să ne fie pe creștet, cunună de lauri.

Căci orice răutate suferim,
Ea are un rost sublim, dincolo de chin.
De aceea bine e să nu o prea luăm în seamă
Și gândul nostru negru, astfel se destramă.

Răbdând în tihnă ale vieții neplăceri
Noi devenim în taină, ai luminii străjeri.
Și tot așa, în faptă stăruim,
Statornici în credință, învățăm să biruim.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Frumosul – audio

Frumosul – audio

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Este tot mai aproape – audio

Este tot mai aproape – audio

Publicat în articole | Lasă un comentariu

La nivel uman

La nivel uman

La nivel uman, singurele iubiri care rezistă la proba timpului sunt cele unde dintre cei doi parteneri, cel puțin unul îl consideră pe celălalt ca fiind tot ce i se putea întâmpla mai bun în viață. Meritul este în primul rând, al celui care iubește în acest fel, nu neapărat al celui iubit.

Cel care poate iubi astfel este posesorul unui mare dar, chiar dacă nu este conștient de el. Are o forță stabilizatoare a cuplului care le dă puterea de a se împlini ca indivizi, dar și ca familie.

Pe deoparte, a avea o atitudine de încredere, admirație și susținere aproape permanente față de partenerul de viață proiectează asupra lui o energie pozitivă care îl ajută enorm să realizeze aproape tot ce își propune și să treacă cu ușurință peste eșecuri. Acest lucru se resimte benefic și asupra întregii familii.

Pe de altă parte, o persoană care iubește astfel, are o forță colosală prin faptul că nu mai compară și nu mai judecă persoana iubită. Astfel, are o stare de liniște și încredere interioare de nezdruncinat.

Iată cum, felul de a iubi al unuia dintre parteneri poate reprezenta puterea succesului unei familii și a persoanei iubite.

Acestea sunt familiile care ajung până la sfârșitul vieții în bună pace și înțelegere, cu toate neajunsurile care apar pe drum, bineînțeles dacă cel iubit nu face niște greșeli de neiertat.

Iar dacă ambii parteneri știu să iubească fără o atitudine critică față de persoana iubită, atunci acele familii trăiesc o viață de cuplu împlinită.

Sunt destul de multe familiile care rămân alături până la sfârșit, dar au pierdut bucuria de a fi împreună.

Rămân tot restul vieții împreună din obișnuință, datorită unui compromis care are la bază ideea de comoditate sau ” oricum, tot nu mai au ce să facă!”

Și mai este o situație, ceva mai rară, dar ea se poate extinde. Este vorba de acele familii, soț și soție, unde amândoi, în diferite feluri, devin conștienți de faptul că iubirea lor este un dar, o binecuvântare cerească.

Prin această conștientizare ei trec de la viețuirea pământească la viețuirea cerească, încă din timpul existenței lor în această lume.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Minusculă bobină – audio

Minusculă bobină

În câmpul nostru energetic
Există o minusculă bobină,
Ce în stilul său adeseori frenetic
Înregistrează totul, zumzăind ca o albină.

Când plecăm din astă viață,
Tot ce am strâns rămâne pe acest pământ.
Mai puțin bobina care ne agață
De tot ce am gândit și făptuit, fără discernământ.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

De lume – audio

De lume

Lăsând în urmă ambiții pământene,
Ușor te-nalți spre cerul azuriu
Și bucurii ce vin din sferele nepământene
În lume se coboară, ca printr-un fiu.

Deși încă pășești prin lutul pământesc,
Sufletul tău aproape s-a eliberat de trup,
Lumina ți-e tovarăș în sfânt locaș împărătesc,
Tu te desprinzi de lume blând…
Și legăturile se rup.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Apocalipsa – audio

Apocalipsa

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Nevoia de bucurie – audio

Nevoia de bucurie

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Poate

Poate

Poate cea mai mare taină a iubirii este ca, în numele iubirii, să respecți liberul arbitru al celui pe care îl iubești.

Altfel, iubirea se transformă în opresiune.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Când

Când

În viață avem tot ce ne dorim, când nu ne mai dorim ceea ce ne dorim.

Când se întâmplă asta?

Atunci când ne rugăm precum ne- a învățat Isus:
” De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le- ați și primit, și ele vi se vor da.”

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Un tânăr

Un tânăr

Un tânăr pe la vreo 30 de ani, uimea lumea prin înțelepciunea și faptele sale miraculoase. Deși majoritatea oamenilor era îngrijorată de nesiguranța zilei de mâine, el nu prea își făcea probleme.

Deși ar fi putut, nu strângea provizii nici bani peste necesarul firesc existenței de zi cu zi.

Uneori, chiar era enervant, căci în timp ce oamenii erau tare îngrijorați, el nu putea să își ascundă de pe chip o bucurie și o lumină care parcă respira prin toți porii ființei sale.

Întrebat la un moment dat cum poate fi așa de liniștit, a răspuns:

-Nu contează ce se va întâmpla mâine. Mâine aparține lui Dumnezeu.

Contează cât de Conștient sunt,
De Viața care Sunt,
Acum.

Chiar dacă rămân în fudul gol, dar Dumnezeu consideră că mai trebuie să trăiesc în acest corp și să mai fac câte ceva, cele necesare le voi avea cumva.

Cum? Nu e treaba mea.

Și dacă nu am cele necesare, Dumnezeu are grijă de mine, dacă trebuie să mai rămân aici. Dacă Vrea, mă hrănește cu mană.

Eu chiar nu văd nici o problemă. Mi se pare complet inutil să îmi fac griji, ce voi mânca sau ce voi îmbrăca.

Dumnezeu e Mare, știe El de ce am nevoie. Dacă trebuie să trăiesc, trăiesc, dacă am nevoie să mor, mor. Nici o problemă.

De ce?

Simplu dragii mei. Moarte nu există.

Doar viață veșnică, în nenumărate forme de manifestare.

Eu nu pot decât să mă închin cu recunoștință Unicului Creator.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Privind la ochii


Privind la ochii

Privindu-ți ochii scăldați în lumini celeste,
Simt în mine certitudinea că Dumnezeu este.
Acum trupurile, spațiul și timpul dispar
Iar sufletele se recunosc în al iubirii gingaș dar.

Prin multe căi omul ajunge la-împlinire:
Post, rugăciune, meditație dar și iubire.
Ea vine ca o grație de la Dumnezeu voire
Fiind a omului sfântă și divină mântuire.

De-aceea iubirea are nesfârșite trepte
Lăsate omului să se îndrepte
Spre a sa menire din vecie
Mărturie vie
A dragostei lui Dumnezeu să fie.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

In numele iubirii

Doar în numele iubirii poți lupta pentru viață cu bucurie și împăcare, până la ultima suflare.

Iar odată cu ultima suflare descoperi că iubirea continuă dincolo, o nouă viață, un nou început! Divin!

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Doar prin iubire

Doar prin iubire

Doar prin iubire
A vieții taine bucurie,
În fiecare clipă este mereu ascunsă,
În ea-și are sălaș a sa tărie
În veșnicie prin ea Lumina stă aprinsă.

De mici noi muntele vrem să-l cucerim,
Destinul e cărarea noastră spre înalt,
Prin fericire viața noastră dorim s-o izbăvim,
Dar este imposibil dintr-un singur salt.

Cădem, la vale ne rostogolim iar și iar
Zdreliți și încăpățânați sperăm la împlinire,
Viață după viață gustăm mereu și din amar
Astfel învățăm să fim doar prin iubire.

În Pacea Lui sufletul s-a liniștit
Îl recunoști pe Dumnezeu din tine neclintit.
Prin El lumea ai biruit,
Vârful muntelui e cucerit,
Acum ești fericit,
Căci te știi în veci iubit.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Puterea

Puterea

Este fascinantă puterea. Uneori chiar înnebunitoare.

Vai de cel care are putere și nu a experimentat conștient lipsa totală a puterii, cea dătătoare de smerenie.

Smerenia este de fapt conștientizarea că Puterea ți se dă în dar, la un moment dat, pe calea evoluției, spre fericirea ta și a semenilor.

Ea nu va aparține niciodată egoului, adică individului care se consideră separat de ceilalți, de Tot.

Apar momente sau perioade în viață când nu mai ai nici o putere, Oricine ai fi!

Abia atunci descoperi unica putere care nu dispare niciodată. Puterea Iubirii. Asta numai dacă te smerești! Lacrima este o dovadă tăcută a smereniei.

Oameni puternici sunt mulți. Li se citește clar pe chip eșecul care îi așteaptă.

Oameni puternici și smeriți sunt încă puținei. Și nici nu prea îi cunoști. Căci își ascund puterea, chiar și de ei înșiși.

Ce nostim. Rămâne cel mai adesea smerenia, confundată în acestă lume cu prostia.

De aici disprețul față de oamenii blânzi, fără agresivitate, prea buni. Sunt neinteresanți.

Ei își manifestă o oarecare autoritate, doar când este necesar pentru evoluția lor și a semenilor.

Atunci, un anume comportament se întâmplă prin ei, pur și simplu. El poate părea extraordinar.

Dar știu că nu ei fac, ci Se Face prin ei.

Mare deosebire.

Ovidiu Harbădă

Publicat în articole | Lasă un comentariu

Despre cei din alte lumi – audio

Despr cei din alte – lumi

Publicat în articole | Lasă un comentariu